A fi un bun …psihoterapeut

Experienta de viata – trebuie sa fi trecut el insusi prin diverse momente dificile astfel incat sa vada ce functioneaza si ce nu functioneaza cu adevarat in procesul de vindecare. Sa inteleaga umanul in splendoarea luminii si intunericului sau.

Cultura - capacitatea de a intelege multitudinea de personalitati, situatii si contexte, de a oferi exemple, metafore si comparatii care ajuta clientul sa se obiectiveze.

Talentul – ca in orice meserie, pentru ca sa fii un virtuoso, un bun specialist, trebuie sa aiba vocatie catre aceasta meserie.

Multi dintre cei care sunt psihologi, sunt pentru ca nu au stiut ce altceva sa faca cu viata lor.

Altii pentru ca au vrut sa se cunoasca pe ei insisi.  Invata niste teorii si tehnici pe care incearca apoi sa le aplice  fara a intelege insa mare lucru din problematica omului din fata sa.

Empatia – calitatea de baza in aceasta meserie, nu este posibila daca psihologul nu are complexitatea cognitiva si emotionala necesara. Da, poti empatiza sa simti suferinta dar nu ajuta prea mult daca empatia se opreste aici.

Nu inseamna ca trebuie sa fii un afemeiat ca sa pricepi un alt afemeiat. E loc de argumentat aici si pro si contra, dar a putea intelege un alt Eu diferit de al tau, necesita o mare capacitate de transpunere intr-o alta alcatuire mentala si sufleteasca.

Iar a iesi din tine insuti este o actiune al naibii de dificila. Psihologul trebuie sa fie familiar cu aceasta actiune, sa fi deslusit maiestria de a ignora propriile-i capacitati si de a simti ce este, ce poate si ce nu poate omul din fata lui.

Oricat ar suna de poetic si desuet, un psiholog bun este o persoana care a iubit mult. Pentru ca iubirea este actiunea care te face sa iesi din tine insuti.  Iubirea pentru un partener, pentru copii, pentru prieteni, iubirea de cunoastere si de idei, iubirea in dimensiunile ei nenumarate, iubirea fata de uman.

Un psiholog bun este un om pe care il poti admira, pentru ca prin admiratie poti invata enorm de multe.

Un psiholog bun este un om cu o personalitate calda, charismatica, cu un bun echilibru intre ratiune si emotie, in prezenta caruia simti ca te poti gandi si te poti simti pe tine insuti cu toate vulnerabilitatile, fricile si defectele tale.

Un psiholog bun este acela care te ajuta sa iti descoperi resursele si bogatiile, care stie sa iti aduca motivatia corecta la lumina, care stie sa te redea pe tine tie insuti intr-o versiune pe care sa o poti iubi.

Personalitate complexa, multidezvoltata, ancorata in realitate - calitati foarte necesare. Multi dintre psihologi sunt sedusi de un umanism excesiv, de un cult al suferintei si al copilariei. Care este bun intr-o anume masura – ii da capacitatea sa empatizeze, simti ca e o persoana sensibila care te asculta. In exces insa poate vicia relatia terapeutica.

Un psiholog, in afara de faptul ca trebuie sa isi fi vindecat propriile traume, trebuie sa fie intr-o continua dezvoltare personala – mai ales ca psihologia este o stiinta tanara si in fiecare an se fac noi descoperiri, se darama teorii vechi si sunt propuse altele noi.

Psihologia evolutionista, neurostiinta, neuroteologia sunt cateva dintre stiintele care ajuta la identificarea genomului psihic in toate nuantele sale si din care un psiholog trebuie sa-si extraga cunoasterea.

Nu exista o teorie inchegata a psihicului uman. Unii nici nu recunosc psihologia ca stiinta iar psihoterapia e privita de altii drept o sarada.

Acestea sunt pareri radicale care priveaza omul de dreptul si speranta ca vindecarea si echilibrul sunt posibile. Ceea ce experienta confirma: schimbarea este posibila!

Necesita efort si determinare dar alternativa de a trai doar umbra a ceea ce viata ta ar putea fi, nu este o alternativa care sa merite a fi considerata.

Orice forma de terapie functioneaza, in diverse grade si pe perioade limitate de timp, pentru ca orice efort pe care il faci are valoarea lui.

Pentru multi, e o intreaga aventura pana intalnesc acel psiholog, acel om cu care simt ca au alchimie intelectuala si din interactiunea cu care vad progrese reale.

De multe ori, o prima experienta neplacuta cu un psiholog ( si stiu multe astfel de cazuri) te poate face sa eviti cu orice pret a mai incerca din nou.

Dar, asa cum  nu renunti in a gasi partenerul de viata, prietenii potriviti si jobul care sa iti aduca satisfactie deplina, la fel de mult merita sa gasesti acel terapeut, acel om care simti ca te poate seconda in drumul tau catre implinire si armonie.

Indraznesc sa spun chiar, ca a gasi un psiholog bun te poate ajuta in indeplinirea tuturor celorlalte dimensiuni importante ale vietii tale, de la dragoste, la relatiile cu cei din jur, la cariera si cunoastere de sine.

Unde este…fericirea!

Fericirea ca si stare nu este o constanta perpetua, ci o experienta de varf oferita de un eveniment glorios din viata.Fericirea nu e o consecinta a dobandirii a ceva ce nu avem, ci este o recunoastere si apreciere a ceea ce avem. Intr-un fel, fericirea e o forma de curaj – curajul de a iesi din turma sociala amprentata de nemultumire si de a raspandi zambete si entuziasm. Suntem cu totii in aceeasi poveste, doar ca unii dintre noi privesc spre stele.

Fericirea e intotdeauna  un produs secundar, o rezultanta a indeplinirii altor scopuri. Acesta e paradoxul – devii fericit cand nici nu iti dai seama si in nici un caz nu alergand dupa ea.

Un om nemultumit este prins intr-o drama interioara de victimizare, considerand ca cineva, candva, nu i-a dat ceea ce trebuie sa-i dea. Crestem o societate de „followers”’ care vor astepta sa li se dea, ca si atitudine generala in viata. Aceasta asteptare este si fata de fericire, pe care trebuie sa ti-o forteze cineva in viata ta, ca sa iti asumi luxul de a fi fericit.

Un lider insa nu asteapta sa i se dea ci creeaza si urzeste contexte, ganduri si actiuni care sa ii aduca implinirea. Isi asuma crearea propriului destin, nemaiasteptand din cer sau de la un pamantean sa-l forteze sa iasa din labirintul neimplinirilor.

Isi  ia drept stapan si sclav deopotriva mintea sa pe care o descoase si o educa sa gandeasca in mod corect, dupa principii de viata personalizate si nu asimilate  din jur ca si adevar incontestabil.

Vinovati vei gasi oricand pentru starile tale triste, dar intreaba-te mereu ce optiuni ai. Si cand iti va da cu minus, vei renunta la alintul existential ca lucrurile trebuie sa se intample de la sine, si iti vei asuma responsabilitatea propriei impliniri.

 

Oare cine si cum sunt !…?

Ce vezi în jurul tău?
Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăieşti?
Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi?
Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături?

Tot ceea ce priveşti te reflectă pe tine.
Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viaţa ta s-ar produce o schimbare importantă. Să presupunem că, pentru a fi ajutat să te cunoşti, să evoluezi şi să te vezi cu adevărat, ai fost înconjurat cu oglinzi.
Oriunde mergi, orice faci, te poţi observa continuu într-o oglindă.
In loc să vezi persoane agresive, oameni care te deranjează sau fiinţe extraordinare, înlocuieşte-le cu o oglindă şi viaţa ta va lua un curs complet nou.

Când te priveşti în oglinda din baie, e destul de clar că persoana la care te uiţi eşti tu.
Indiferent dacă ai o faţă încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, catifelată sau plină de coşuri, ştii foarte bine că este vorba despre tine.
Dacă nu-ţi place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i aşa?

Exact acelaşi lucru se întâmplă în viaţa ta:
toate persoanele pe care le întâlneşti reflectă un aspect al propriei tale fiinţe.
Felul în care te vezi pe tine este ceea ce proiectezi asupra celorlalţi.

Iubirea neconditionata

A IUBI NECONDITIONAT este o mare PUTERE!

Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea.

Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul.

Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Dacă el pleacă sau vrea să plece, nu-l vei reţine.

O să fii trist(ă) o vreme. E firesc, cineva drag a plecat din viaţa ta.

Dar iubirea ta nici nu va seca, nici nu va fi blocată sa curgă spre altcineva.

Cum se atinge acest nivel?

Cum se iubeşte fără a fi dependent?

Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere?

Într-un singur fel.
AFLAND CINE ESTI.

Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii.

Iar a afla cine eşti înseamnă a fi în comuniune cu miezul divin al fiinţei tale (am numit acest miez Sinele).

Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el.

Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare.
E ridicol.

Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

E şi o chestie tehnică la mijloc.
Dacă nu o oferi există riscul să fii copleşit şi să explodezi.

Nu că ar fi ceva rău, dar poate mai vrei să mai stai pe Pământ.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este, după mintea mea puţin exaltată în clipa de faţă, esenţa căutării spirituale.

Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum.
Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit.

Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă.

Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele (pentru cititorii mai religioşi reformulez; doar în comuniune cu Dumnezeu.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire?

Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea.

Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta.
Fericirea rămâne cu tine!

Te-ai prins?
De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Partea minunată din toate relaţiile de cuplu nefericite este că îţi arată unde nu există fericirea.

Fericirea ta nu se află în celălalt!

S-ar putea să-ţi ia foarte mult timp (vieţi întregi) ca să înveţi asta, însă în cele din urmă vei învăţa.

După ce cazi de mai multe ori în aceeaşi groapă, în cele din urmă o vei ocoli.

Sper să nu înţelegi de aici că sunt împotriva relaţiilor de cuplu. Sunt pentru!

Mă interesează şi susţin orice situaţie de viaţa care te poate învăţa ceva profund.

Relaţia de cuplu este o astfel de situaţie.

Problema nu este cu relaţiile de cuplu.
Problema este cu oamenii care suferă în relaţii de cuplu fără să înveţe nimic.

Iar categoria cea mai nefericită e constituită din cei care suferă şi pretind că sunt fericiţi…

Frumusetea!

Frumuseţea este eliminarea surplusului, spunea Michelangelo.
Eşti frumoasă când tot ce nu este al tău este dat la o parte, rămânând, ca o mica perlă strălucitoare într-o scoică, esenţa ta: iubirea.
Eşti frumoasă când îţi dizolvi frica, tristeţea, furia, din tine izvorând bucuria şi încrederea.
Eşti frumoasă când spargi toate zidurile şi răzbaţi cu pasiune pe tărâmul creaţiei.
Eşti frumoasă când cobori din tabloul cu Crăiasa Zăpezii pentru a trăi povestea Femeii Uluitoare, Inteligente şi Fierbinţi.
Eşti frumoasă atunci când renunţi la control şi-i permiţi inimii tale complet dăruite să se deschidă ca un ocean, pasională şi profundă.
Eşti frumoasă atunci când nu mai simţi nevoia să fii iubită, pentru că în fiecare secundă, fiecare celulă a corpului tău se împărtăşeşte din prea-plinul iubirii. Atunci când singura ta raţiune de a iubi este aceea de a oferi fără a dori sa primesti nimic în schimb.
Eşti frumoasă atunci când nu iubeşti ca o cerşetoare, ci iubeşti ca o împărăteasă.
Eşti frumoasă…

Ce ne arata Egoul

O MODALITATE SIMPLĂ DE A ŞTI DACĂ SUNTEM CONECTAŢI LA SINELE NOSTRU PLIN DE IUBIRE ESTE ACEEA DE A VERIFICA STAREA ÎN CARE NE AFLĂM ÎN ACEA SITUAŢIE.

MĂ SIMT BINE SAU, DIN CONTRĂ, TRIST, FURIOS, ANXIOS?

Orice senzaţie neplăcută, de durere “sufletească”, este de fapt durerea EGOULUI nu poate accepta lucrurile aşa cum sunt ele.

Când suferim, suntem în ego, în totală ignoranţă, deconectaţi complet de la Dumnezeu şi suflet;

Când IUBIM, suntem fericiţi, acceptăm situaţiile şi oamenii aşa cum sunt fără să ne doară, înseamnă că suntem conectaţi la ceea ce suntem cu adevărat.

CAND NE DOARE CEVA, EGOUL ARE PUTERE ASUPRA NOASTRA;
CAND NE SIMTIM BINE, SSINELE DETINE PUTEREA.

Când trăim prin ego, suferim mereu, pentru că el nu ştie, nu are înţelepciunea de a accepta viaţa aşa cum e; el se cramponează de experienţele trecute, de amintirile dureroase şi se teme că am putea păţi ceva similar în viitor.

Măsurile de precauţie sunt luate aşadar de EGO, nu de suflet.

SUFLETUL ştie întotdeauna că ne aflăm la momentul şi locul potrivit şi că, din punct de vedere spiritual, totul e perfect, adică dacă nu am ajuns la pace este pentru că egoul e încă destul de puternic.

Şi ne aşteaptă, din dragoste pentru noi, să facem acest pas.

Practic, toate experienţele noastre dureroase se repetă mereu şi mereu, până când avem capacitatea de a ne învăţa lecţiile şi de a vedea altceva în ele. ”

DIFERENTA DINTRE”A SUSTINE”…SI < A CONTROLA > PE ALTII !

 February 10th, 2013  Articol Scris de Rodica Barcan; PROGRAMARI la tel. 073 60 69 334

Care este diferenta intre a-i ghida,a-i sustine… si a-i controla pe ceilalti?

Cadem adesea in aceasta capcana. Unii dintre noi prin natura unei meserii sau a unei posturi care presupune sa acordam sfaturi, altii pur si simplu in relatiile de prietenie sau de familie. Citind acest articol scris de Lise Bourbeau, m-am intrebat cat de onesti suntem cu noi insine si cu ceilalti si in cate din interactiunile noastre manipulam, la nivel inconstient, datorita propriei frici. “Va sugerez sa va acordati cateva minute pentru a reflecta asupra acestei intrebari inainte de a continua sa cititi. Cand ghidam pe cineva, il sfatuim referitor la modurile in care poate aborda o anumita situatie, pastrand in atentie ceea ce il intereseaza pe el si sperand ca sugestiile noastre sa le fie folositoare.

Inainte de a acorda sprijinul cuiva, este important sa ne amintim ca sfatul si sugestiile noastre vor fi apreciate doar daca ne sunt cerute inainte. Se poate intampla uneori sa avem o dorinta foarte mare de a ajuta pe cineva pentru ca suntem convinsi ca ceea ce avem de spus ar putea fi de mare folos pentru acea persoana. Intr-o asemenea situatie, e indicat sa-i spunem dorinta noastra acelei persoane si sa o intrebam daca ar vrea sa auda sfatul nostru. Daca refuza sau ezita, ar fi minunat sa avem puterea sa nu insistam.
Daca insistam sa oferim sugestiile noatre, in ciuda raspunsului celeilalte persoane, asta se intampla pentru ca, la nivel inconstient, vrem sa-l controlam. Vrem sa actioneze in conformitate cu ce este bine sau rau pentru noi in aceasta situatie. Inseamna ca nu suntem in acord cu nevoile celuilalt, ci actionam in functie de credintele noastre. Incercam sa le impunem ceea ce credem ca va fi benefic pentru noi in acea situatie. Acest tip de control este foarte comun in relatii si se manifesta mai ales cand avem de-a face cu cei apropiati, familie sau prieteni.
Cand vrem sa controlam, uitam ca adevarata dragoste este traita prin acceptarea unicitatii fiecarei persoane. Ceea ce este bine pentru noi nu este neaparat bine pentru cei dragi noua. Sunt doua moduri de a sti daca ii ghidezi pe ceilalti sau ii controlezi.
Daca ai sfatuit pe cineva si i-ai oferit propriile sugestii, ti-ai luat timpul necesar pentru a-i pune cateva intrebari despre situatia lor, pentru a afla ce are nevoie cu adevarat? Daca nu ai facut asta, inseamna ca, inconstient, ai incercat sa-l controlezi. A doua cale este sa te intrebi cum te-ai simti daca cineva ti-ar spune ca nu e de acord cu ghidarea ta, sau daca n-ar spune nimic, sau daca ti-ar multumi, fara sa acorde nicio atentie sfatului tau.
Daca simti ca ai fi dezamagit sau ai simti furie, e pentru ca intentia ta, fie constienta sau inconstienta, a fost sa-l controlezi pe celalat. Din pacate, multi dintre noi cred ca isi arata dragostea spunandu-le celorlalti cum sa se poarte in anumite situatii si ca ceilalti isi arata dragostea doar atunci cand ne urmeaza sfaturile.
Controlul, in orice forma, este un semn de frica, in special frica de a nu fi iubit.
Cu cat actionam mai mult din frica, cu atat lucrul de care ne este frica se va manifesta. Si asa suntem prinsi in cercul vicios al controlului. Persoana care doar ii ghideaza pe ceilalti este constienta ca fiecare om poate decide sa urmeze sau nu sfatul sau. Iar cealalta persoana va fi intotdeauna cea care isi asuma consecintele deciziilor sale.
Inchei cu urmatoarea sugestie: alege cinci oameni apropiati de tine si cere-le sa citeasca acest articol si sa-ti spuna daca li se pare ca-i controlezi sau ii ghidezi, in interactiunile cu ei. S-ar putea sa nu-ti placa rapsunsurile lor, insa acest act de umilinta va avea puterea sa-ti transforme cu adevarat relatiile.

 

Share this:

A CERE IERTARE…CALEA SPRE RECASTIGAREA IUBIRII

 February 9th, 2013  Articol Scris de Rodica Barcan;
PROGRAMARI la tel. 073 60 69 334  Edit

164730_1400184823631_1802622951_775990_2840845_nDe ce sa iertam?

Iertam ca sa ne eliberam de sentimentele de furie.

Iertam pentru a transforma gandurile distructive in unele sanatoase , linistite.

Pe masura ce iertam ne comporta mai frumos, mai atent cu cel care ne-a ranit.

Iertarea  il ajuta pe cel care a gresit sa constientizeze fapta sa si sa-si schimbe caracterul.

Indiferent de reactia celui pe care il iertam ,desavarsim un act  moral si plin de bunatate  fata de noi insine.Ne vom simti mai bine .

Iertarea este o alegere, de aceea esti liber sa faci sau sa nu faci acest lucru.Poate este prea dureros pentru tine sa ierti acum, dar te poti angaja din nou atunci cand esti pregatit.

Angajarea este cheia procesului iertarii.Iertarea trebuie abordata cu disponibilitate si nu cu dominare.Angajarea presupune lipsa razbunarii verbale.In  procesul iertarii trebuie sa tii cont  ca e nevoie sa intelegi persoana pornind de la povestea ei de viata.Daca te-ai decis sa ierti si te angajezi in acest proces urmatorul nivel este sa accepti durerea care o traiesti.

Decizia de a ierta este un excelent mod de a-ti deschide inima si mintea.Ofera-i celui pe care il ierti un cadou.De ce sa-i oferi un dar,doar tu esti care il ierti!? A darui ceva implica o emotie, sentimente transformate  din partea ta , distrugi si puterea celui care te-a ranit.Cadoul nu trebuie sa fie neaparat un obiect, poate fi un timp  din timpul tau pentru  a face ceva pentru acea persoana,se poate sa permiti acelei persoane ceva din zona ta de exemplu daca ai un teren de sport sa ii dai voie sa joace tenis sau sa spui lucruri bune despre el altora,ii vei zambi cand il intalnesti, s.m.d.De retinut ca darul care il oferi este un act de generozitate catre el.

Actul iertarii iti va da posibilitatea sa descoperi ca te-ai transformat.Din aceasta suferinta poti intelege si poti gasi un sens pentru care ti-ai depasit propriile limite.Vei gasi o noua viziune asupra vietii, a lumii in general.Iti vei revizui conceptiile despre furie si devii mai puternic si mai liber.

E nevoie sa recunoastem ca ura naste ura…iubirea este singura forta capabila sa transforme un dusman intr-un prieten.Iubirea creeaza si construieste!

CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental  si apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de iertare. “Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele “.  Ceea ce poate face constientul este sa regrete si sa ceara iertare. Restul este treaba subconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi.Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma.” Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.
Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Subconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la subconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil.
E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

 

Share this: