Inteligenta Inimii

Inteligenta capului nu e deloc inteligenta; ea este calitatea de a fi bine informat.
Adevarata inteligenta este inteligenta inimii, singura inteligenta care exista.
Capul este doar un acumulator.
El e vesnic vechi, niciodata nou, niciodata original.
Este bun la anumite scopuri; ca fisier, e foarte bun.
Si in viata e nevoie de asta-multe lucruri trebuie tinute minte.
Capul, mintea, e un biocomputer.
Acumuleaza intr-una cunostinte in el si ori de cate ori ai nevoie de ele le scoti.
Capul e bun pentru matematica, pentru socoteli, pentru viata de zi cu zi.
Dar daca tu crezi ca asta e toata viata ta, ai sa ramai prost.
N-ai sa cunosti niciodata  frumusetea simtirii, n-ai sa cunosti niciodata binecuvantarile inimii.
Nu vei cunoaste niciodata harul care coboara numai in inima, dumnezeirea care intra numai in inima.
Nu vei cunoaste niciodata rugaciunea, nu vei cunoaste niciodata poezia, nu vei cunoaste niciodata iubirea.
Inteligenta inimii aduce poezie in viata ta,
iti invata pasii sa danseze,
iti face viata o bucurie,
o sarbatoare,
un ras continuu.
Iti da simtul umorului.
Te face capabil de iubire.
Asta e adevarata viata. 
Viata care e traita cu capul e o viata mecanica.
Devii un robot – poate foarte eficient.
Robotii sunt foarte eficienti, masinariile sunt mai eficiente decat omul.
Cu capul poti castiga multe, dar nu vei trai multe.
Poti avea un standard de viata mai bun, dar nu vei mai avea viata.
Viata este a inimii.
Viata poate creste numai in inima.
Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii.
Tot ce este frumos, tot ce este cu adevarat valoros, tot ce este plin de inteles, important vine din inima. Inima este centrul, capul e doar periferia.
A trai cu capul inseamna a trai la periferie, fara sa ajungi sa cunosti vreodata frumusetile si culorile centrului.
A trai la periferie inseamna prostie.
A trai cu capul inseamna prostie.
A trai cu inima si a te folosi de cap ori de cate ori este nevoie inseamna inteligenta. 
Dar centrul, stapanul, se afla in miezul fiintei tale.
Stapanul e inima, iar capul e doar servitor – asta inseamna inteligenta.
Cand capul devine stapan si inima e uitata de tot, asta e prostie.
E la latitudinea ta sa alegi.
Tine minte, capul ca sclav e un sclav frumos, foarte util.
Dar ca stapan e un stapan periculos si iti va distruge toata viata, iti va otravi toata viata.
Priveste in jurul tau.
Viata oamenilor e total otravita, otravita de cap.
Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emotioneaza.
Soarele rasare dar in ei nu tresalta nimic; se uita la soare cu ochii pustii.
Cerul se umple de stele, dar inima lor ramane insensibila la frumusetea nemarginita presarata de stele, niciun cantec nu se inalta din inima lor.
Omul a uitat sa cante.
Norii vin pe cer si paunii danseaza, dar omul nu stie sa danseze.
A ajuns un infirm.
Pomii dau in floare – dar omul gandeste, niciodata nu simte, si fara simtire inflorirea e cu neputinta.
Iesi din starea asta!
Lasa viata sa aiba romantism, putina aventura.
Exploreaza!
Milioane de frumuseti si de splendori te asteapta.
Continui sa te misti in cerc, fara sa intri in tempul vietii.
Usa templului este inima.
Urmareste, cerceteaza, observa, uita-te bine la viata.
Nimeni altcineva n-o sa te ajute.
Ai depins prea mult de altii, de asta ai ajuns asa.
Ai grija, e responsabilitatea ta.
Esti dator fata de tine insuti sa te uiti bine la ce faci cu viata ta.
Exista poezie in inima ta?
Daca nu, nu mai pierde timpul.
Ajuta-ti inima sa toarca si sa teasa poezie.
Exista romantism in viata ta?
Daca nu exista, esti deja in mormant.
Invata sa traiesti.
Adevarata inteligenta este cea a inimii.
Ea nu e intelectuala,este emotionala.
Nu seamana cu gandirea, seamana cu simtirea.
Ea nu este logica, este iubire.
Iubirea e disponibila doar pentru cei care isi ascut continuu inteligenta.
Iubirea e pentru cei mediocri…iubirea nu e pentru cei lipsiti de inteligenta.
Omul lipsit de inteligenta s-ar putea sa fie un intelectual de frunte; de fapt, cei lipsiti de inteligenta incearca sa devina intelectuali; asta e modul lor de a-si ascunde lipsa de inteligenta.
Iubirea nu e pentru intelectuali.
Iubirea necesita cu totul altfel de talent – o inima talentata, nu un cap talentat.
Iubirea are inteligenta ei, felul ei de a vedea, de a percepe, felul ei de a intelege viata, de a patrunde misterul existentei.
Poetul e mult mai aproape de asta decat filosoful.
Iar misticul este chiar in templu.
Poetul este pe trepte, iar filosoful este departe.
El cel mult se poate apropia de alee, dar niciodata de trepte.
El continua sa dea tarcoale templului, studiind peretii exteriori, si ajunge sa fie atat de vrajit incat uita de tot ca peretii exteriori nu sunt adevaratul templu si ca zeitatea e inauntru.
Poetul ajunge la usa, dar usa e atat de frumoasa incat il hipnotizeaza.
El crede ca a ajuns – ce poate exista mai mult de atat?
Filosoful se pierde tot incercand sa ghiceasca ce se afla inauntru.
El nu se duce acolo, el doar gandeste, filosofeaza.
Poetul incearca sa patrunda misterul, dar se impotmoleste la usa.
Misticul intra in chiar sanctuarul templului.
Calea este iubirea si calea este inteligenta iubitoare.
Cand iubirea si inteligenta se intalnesc, se creeaza un spatiu in care tot ce este cu putinta omului poate deveni realitate.
E nevoie de o inteligenta iubitoare.
Inteligenta singura devine intelectuala, iubirea singura devine sentimentalism, dar inteligenta iubitoare nu devine niciodata intelectuala sau sentimentalism. Ea iti confera un nou gen de integritate, o noua cristalizare.
Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *