Iubire sau Infatuare? !!! Testele Dragostei Adevarate

“Iubirea durabila este mai mult ca si cum ai sta acolo unde oceanul intalneste tarmul – valurile continua sa vina, iar si iar si iar. Nu fiecare val de emotie este la fel, dar tocmai asta este ceea ce o face sa fie interesanta si captivanta. Insa este nevoie de timp si angajament pentru a descoperi minunea unei relatii durabile

Da. Valuri. Flux. Reflux. Si curgere. Dar cand stim ce este iubirea adevarata, stim de asemenea ca fluxul si refluxul si valurile se vor intoarce. Asa ca stai pe plaja! Invata “sa citesti valurile”. Prea multi oameni pleaca din relatiile lor fara sa-si fi udat macar picioarele”Chip Ingram

              

            Testul 1 al Dragostei: Testul Timpului

Iubirea creste si se dezvolta de-a lungul timpului. Infatuarea se retrage si se diminueaza in timp. Infatuarea poate exploda in fiecare moment, insa iubirea adevarata are nevoie de timp.

       

           Testul 2 al Dragostei: Testul Cunoasterii

  1. Iubirea creste dintr-o evaluare a tuturor caracteristicilor a celeilalte persoane. Infatuarea poate creste dintr-o cunoastere a numai uneia din caracteristicile celeilalte .Cateodata felul in care o anumita persoana arata sau modul in care se poarta intr-un anumit rol/ situatie iti poate da o idee distorsionata asupra caracterului acesteia. Atractia functioneaza prin prisma unui anumit unghi. Dintr-un anumit punct de vedere, ai putea percepe persoana respectiva ca fiind perfecta, fara defecte. Iubirea adevarata are insa in vedere cunoasterea visurilor, nevoilor, dorintelor, sperantelor celeilalte persoane pentru a-l ajuta sa le transforme in realitate.

    Testul 3 al Dragostei: Testul Concentrarii

    Iubirea adevarata este centrata pe cealalta persoana. Infatuarea este centrata asupra ei insisi. Iubirea adevarata nu este interesata de ceea ce ar putea obtine, ci de ceea ce ar putea oferi. In iubirea adevarata atentia ta se concentreaza inspre ceea ce ai putea sa-i daruiesti celeilalte persoane, in timp ce infatuarea se bazeaza pe ceea ce ai putea tu sa primesti de la ea.

    Testul 4 al Dragostei: Testul Singularitatii

    Iubirea adevarata este centrata doar asupra unei singure persoane. Un individ infatuat poate fi “indragostit” de una sau chiar mai multe persoane simultan. In iubirea adevarata, individul se concentreaza inspre rezolvarea problemelor existente, mentinand fidelitatea, in timp ce in infatuare problemele vor fi mutate in alta parte, cu o alta persoana.

    Testul 5 al Dragostei: Testul Securitatii

    Iubirea adevarata cere si favorizeaza un sentiment al sigurantei, dar si sentimente de incredere. Infatuarea ofera un sentiment fals al sigurantei ce are la baza mai degraba dorintele proprii. Gelozia este adesea un semn al increderii, iar lipsa de incredere este un semn de infatuare in viata reala.

    Testul 6 al Dragostei: Testul Muncii

    O persoana indragostita munceste atat pentru ea insasi, cat si pentru cealalta persoana, pentru beneficiul reciproc, pentru ca celalalt sa se simta mandru, pentru a face posibil un viitor impreuna etc. La polul opus, o persoana infatuata isi pierde ambitia, apetitul si interesul fata de chestiunile zilnice, concentrandu-se doar asupra propriei nefericiri.

    Testul 7 al Dragostei: Testul Rezolvarii de Probleme

    Iubirea nu este deloc oarba. Ea vede foarte clar. Infatuarea este cea care nu vede bine, este de parere Chip Ingram. Un cuplu indragostit se confrunta cu problemele intr-un mod sincer, deschis, incercand sa le rezolve. Nu se arunca intr-o relatie sau casnicie cu capul inainte, netinand cont de ele. Cei doi incearca sa le abordeze cu hotararea de a le indeparta. Oamenii infatuati au tendinta de a ignora problemele, desconsiderandu-le sau netinand seama de ele. Ei se arunca orbeste intr-o relatie si merg mai departe in a lua decizii pripite fara a-si rezolva inainte problemele.

    Testul 8 al Dragostei: Testul Distantei

    Iubirea stie importanta distantei. Infatuarea isi imagineaza iubirea ca apropiere intensa, permanenta, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Iubirea adevarata intelege importanta separarii temporare si faptul ca aceasta distanta va poate invata multe despre calitatea relatiei voastre. Intr-o iubire adevarata, trebuie sa existe un sentiment al separarii, trebuie sa existe spatiu, trebuie sa existe relatii cu ceilalti oameni si in afara relatiei.

    Testul 9 al Dragostei: Testul Atractiei Fizice

    Atractia fizica este o parte a iubirii, insa in infatuare atractia fizica este partea cea mai importanta.

       Testul 10 al Dragostei: Testul Afectiunii

In iubire, afectiunea este exprimata mai tarziu in relatieimplicand exprimarea externa a atractiei fizice. In infatuare, afectiunea este exprimata timpuriu, cateodata chiar de la inceput, este de parere Chip Ingram. O afectiune exprimata prea devreme, chiar daca initial creeaza iluzia apropierii, da nastere unei apropieri artificiale si fragile.

        Testul 11 al Dragostei: Testul Stabilitatii

Iubirea tinde sa reziste. Infatuarea se poate schimba brusc si imprevizibil. “In infatuare, bate vantul si esti indragostit. Bate vantul din nou si nu mai esti indragostit. Nu este asa cu iubirea adevarata. Iubirea adevarata este stabila. Exista un angajament. Testul stabilitatii poate fi aplicat cu dificultate unei relatii masurabile in zile sau saptamanii”, spune Chip Ingram.

         TESTUL 12 al Dragostei: Testul Recompensei intarziate

Cele doua persoane indragostite care se afla intr-un cuplu nu sunt indiferente fata de timpul casatoriei lor, insa nu simt o dorinta irezistibila pentru ca acest lucru sa se intample in cel mai scurt timp posibil. Un cuplu infatuat are tendinta de a simti un impuls de a se casatori imediat, cat mai repede cu putinta.Amanarea este de netolerat pentru infatuati, considera autorul.

“Iubirea durabila este mai mult ca si cum ai sta acolo unde oceanul intalneste tarmul – valurile continua sa vina, iar si iar si iar. Nu fiecare val de emotie este la fel, dar tocmai asta este ceea ce o face sa fie interesanta si captivanta. Insa este nevoie de timp si angajament pentru a descoperi minunea unei relatii durabile.

Da. Valuri. Flux. Reflux. Si curgere. Dar cand stim ce este iubirea adevarata, stim de asemenea ca fluxul si refluxul si valurile se vor intoarce. Asa ca stai pe plaja! Invata “sa citesti valurile”. Prea multi oameni pleaca din relatiile lor fara sa-si fi udat macar picioarele”Chip Ingram 


5 greșeli care pot face o conversație să fie dificilă

Indiferent de locul nostru de muncă, relațiile eficiente cu oamenii care ne înconjoară, parteneri, prieteni, leaderii care ne conduc, colegi sau oamenii pe care noi îi conducem, reprezintă o necesitate pentru succesul nostru. Dorința de a avea relații bune cu cei din jur este una firească oricarei persoane. Fiecare dintre noi este unic, percepe, simte, se comportă diferit, de aceea motivațiile acțiunilor noastre sunt diferite.

Însă, nu cred să greșesc dacă spun că fiecare dintre noi a experimentat, măcar odată în viață, conversații de care s-a temut, pe care ar fi dorit să le evite, care i-au creat disconfort. Nu există o tactică foarte ușoară de a spune unui client la mijlocul proiectului că nu îi putem îndeplini cerințele agreate inițial, de a ne concedia un prieten, de a exprima un feedback pentru rezultate slabe sau a ne declara dragostea sau sentimentele fața de persoane de care ne pasă cu adevarat.

În aceste condiții intrăm ușor într-un lanț al efectelor negative:

  • situațiile dificile ne epuizează de energie;
  • epuizarea de energie scade entuziasmul și duce la demotivare;
  • scăderea entuziasmului scade calitatea și performanța personală;
  • scăderea performanței duce la frustrare…și lista poate continua.

Totuși, pentru fiecare situație dificilă se pot găsi perspective noi, soluții la care nu ne-am gândit până acum și abordări diferite în așa fel încât să obținem rezultate mai bune.

Fiecare conversație dificilă înseamnă în realitate o combinație între 3 conversații

Experți la Harvard, Douglas Stone, Bruce Patton și Sheila Heen, au studiat sute de conversații de orice natură și s-au concentrat asupra cauzelor care produc dificultăți și motivele pentru care evităm anumite conversații. În final, concluzia lor este că, indiferent de persoană, context sau subiectul conversației, toate conversațiile au la bază o structură comună compusă de fapt din 3 conversații care rulează simultan:

1. Conversația despre Ce s-a întâmplat?

(cine a spus?, ce a spus?, ce a făcut?, cine are dreptateși cine greșeste?, cine ce vrea?)

2. Conversația despre Sentimente și emoții

(emoțiile mele sunt adecvate sau exagerez?, ar trebui să le exprim sau să le reprim?, ce ar fi bine să fac în legătură cu sentimentele celuilalt?, ar trebui să îmi ignor sentimentele sau să le iau în calcul?)

3. Conversația despre Identitate

(sunt o persoană bună sau rea?, sunt competent?, merit aprecierea celor din jur?, ce impact are situația asupra stimei și respectului față de mine însumi?)

Răspunsurile pe care ni le oferim la aceste întrebări determină echilibrul pe care îl vom avea în timpul conversației dificile, dacă ne vom simți în largul nostru sau dacă vom fi anxioși.

Care sunt greșelile pe care le facem transformând conversația într-una dificilă, dar și care sunt abordările constructive care duc la conversații asertive:

În conversația centrată pe Ce s-a întâmplat?

Greșeala 1. Presupunerea adevarului-„Eu am dreptate, tu greșești!”, „Știu tot ce am nevoie să știu pentru a înțelege ce s-a întâmplat.”

Scop greșit: să îl conving pe celalalt că eu am dreptate.

Abordarea constructivă – În conversațiile dificile, nu este vorba despre cine are dreptate și cine nu, ci despre ce este important(nimeni nu deține adevărul absolut). Este vorba de fapt despre un conflict între valorile, percepțiile și interpretările celor două persoane aflate în conversație. Este util să luăm în calcul că fiecare știe alte informații și vine cu percepțiile personale; informațiile fiecăruia sunt importante.

Scop constructiv: Explorez povestea celuilalt, modul în care a înțeles situația problematică și de ce.

Greșeala 2. Presupunerea intenției – “Știu care a fost intenția ta.”

Scop greșit: să-l fac pe celălalt să înțeleagă că este greșit ce a facut.

Presupunerea cunoașterii intențiilor este o greșeală fundamentală pentru că, de fapt, nu le cunoaștem. Când nu suntem siguri de intențiile celuilalt se întâmplă destul de des să decidem că acestea sunt rele.

Abordarea constructivă – Știu care îmi sunt intențiile și impactul pe care acțiunile celuilalt l-au avut asupra mea. Nu știu la ce anume s-a gândit cealaltă persoană.

Scop constructiv: Comunic deschis despre impactul pe care acțiunile celuilalt l-au avut asupra mea. De asemenea, aflu cum îl afectează acțiunile mele pe cel cu care sunt în discuție.

Greșeala 3. Alocarea vinei – “Este în totalitate vina celuilalt (sau în totalitate vina mea)”

Scop greșit: să îl fac să își recunoască vina și să își asume responsabilitatea pentru a îndrepta lucrurile.

A discuta despre vinovăție este același lucru cu a discuta despre adevăr – produce neînțelegere, negare, teamă de pedeapsă sau eșec. Nimănui nu-i place să fie acuzat și atunci cea mai mare parte a energiei o consumăm pentru a ne apăra. Faptul că discutăm despre vină ne îndepărtează de la motivul pentru care lucrurile au mers prost și ne face să nu mai găsim soluții.

Abordarea constructivă – Cu siguranță am contribuit amândoi la acestă situație.

Scop constructiv: Să înțelegem cum interacțiunea acțiunilor noastre a produs acest rezultat.

În conversația centrată pe Sentimente și emoții

Greșeala 4. Neexprimarea emoțiilor și trăirilor personale – În conversațiile dificile, întrebarea nu este dacă vor apărea sentimente puternice, ci cum să le gestionăm când apar. Uneori gândim că sentimentele sunt irelevante, nu își au locul, sunt semne de slăbiciune sau nu ar ajuta la nimic să le exprimăm.

Scop greșit: să evit să discut despre sentimente sau să îl las pe celălalt să o facă.

În anumite contexte (în special la muncă) exprimarea sentimentelor poate părea stânjenitoare și ne poate face să părem vulnerabili. Dar sentimentele sunt parte integrantă a conversației dificile și oricât am încerca să le negăm sau să le ascundem, sentimentele negative modifică tonul vocii, determină anumite gesturi, pot crea pauze mai lungi în comunicare, ne pot face să devenim sarcastici, agresivi, imprevizibili sau defensivi.

Pe termen scurt, faptul că alegem să nu ne exprimăm emoțiile în cadrul conversațiilor dificile poate să determine o economie de timp. Rămâne însă întrebarea: dacă sentimentele sunt problema, ce obținem dacă nu le exprimăm?

Pe termen lung, emoțiile neexprimate pot genera mai multă tensiune, frustrare, resentimente, evitare sau chiar depresie.

Abordarea constructivă – Emoțiile reprezintă punctul central al situației. Sunt complexe, ar trebui să „sap” să le descopăr.

Scop constructiv: Să-mi exprim stările și să le ascult și pe ale lui fără să le judec. Să conștientizăm amândoi emoțiile celuilalt.

În conversația centrata pe Identitate

Greșeala 5. Slaba autocunoaștere – “Sunt competent sau incompetent, bun sau rău, nu există cale de mijloc”

Conversația despre identitate se rezumă la aspecte personale: cine suntem și cum ne vedem pe noi înșine, cum afectează ceea ce s-a întâmplat respectul de sine.

Scop greșit: să protejez imaginea „totul sau nimic” pe care o am despre mine. În momentul în care conștientizăm implicațiile pe care conversația le poate avea asupra stimei de sine, începem să pierdem din echilibrul personal. În cea mai ușoară formă, pierderea echilibrului poate cauza o lipsă de încredere în forțele proprii, lipsa concentrării.

Abordarea constructivă – Sunt multe lucruri în joc, psihologic vorbind, pentru amândoi. Avem personalități complexe, niciunul dintre noi nu e perfect.

Scop constructiv: Să înțelegem problemele de identitate ale fiecăruia. Să ne construim o imagine de sine puternică pentru a păstra echilibrul și pentrua găsi soluții.

Succesul în conversațiile dificile constă în a învăța cum să GÂNDIM, SIMȚIM, COMUNICĂM și ACȚIONĂM eficient în fiecare dintre cele 3 conversații. Noi nu îi putem schimba pe ceilalțifără ca ei să contribuie la acest lucru, uneori nu putem schimba nici situația, însă ce PUTEMnoi schimba cu adevărat este MODALITATEA ÎN CARE ALEGEM SĂ RĂSPUNDEM fiecărei provocari. Este important să înțelegem dificultățile cu care ne confruntăm și greșelile pe care le putem face în fiecare conversație și să ne dezvoltăm abilități și atitudini potrivite pentru a le evita.

sursa, cariereonline.ro

Metode de comunicare intr-o relatie

A invăţa să fii într-o relaţie necesită înţelegerea graniţelor.

Trebuie să înţelegeţi ce atitudine psihologică trebuie să adoptaţi,
astfel încât să nu vă proiectaţi fricile şi nesiguranţele asupra partenerului vostru – sau, dacă o faceţi, să ştiţi cum să le luaţi
înapoi.

Nimic nu creează o confuzie mai mare în cadrul unei relaţii, decât ciclul de proiecţii reciproce reactive.

Dacă procesul de oglindire – a-ţi vedea propriile calităţi în cealaltă persoană – poate fi de ajutor, majoritatea oamenilor nu au
suficient simţ al graniţelor pentru a folosi cu măiestrie acest gen de feedback.

Pentru majoritatea oamenilor, proiecţia nu are ca rezultat o conştientă mai înaltă, ci o mai puternică reacţie subconştientă.

Chiar dacă durerea resimţită poate să ducă, în cele din urmă, la ridicarea conştientei, există şi moduri mai blânde de a învăţa.

Pentru a învăţa într-un mod mai blând, alege-ţi un partener care nu îţi apasă deodată pe toate butoanele.

Alege un partener care doreşte o relaţie conştientă şi care vrea să-şi asume responsabilitatea pentru a-şi privi în faţă fricile.

Alege un partener care-ţi place şi pe care-l respecţi, un partener care-ţi poate oferi un mediu sigur şi plin de iubire.

Nu accepta ceva ce este mai puţin decât atât.

Apoi, începe să exersezi următorul procedeu simplu, ori de câte ori tu şi partenerul tău nu aveţi o stare de pace în cadrul relaţiei voastre.

1. Identifică-ţi frica.

Frica este rădăcina tuturor emoţiilor negative şi stresante, inclusiv mânia şi sentimentul că eşti jignit.

Trăieşte-ţi suficient de mult timp sentimentele, pentru a identifica rădăcina fricii.
Dacă este necesar, exagerează-ţi frica.

2. Identifică modul în care te vezi pe tine însuţi ca victimă.
Pacea părăseşte inimile noastre, numai atunci când credem că e
posibil ca altcineva să ne facă ceva împotriva voinţei noastre.
In ce mod anume te simţi neputincios în această situaţie?

3.Insuşeşte-ţi frica şi sentimentele de victimă şi comunică-Ie celeilalte persoane, într-un mod care presupune o asumare
totală a responsabilităţii pentru experienţa ta.

(De exemplu: ,Atunci când nu m-ai sunat, mi-a fost teamă că o să mă părăseşti.
Mă simt slab şi neputincios când depind de tine ca să mă iubeşti într-un anumit fel.’)
Cere-i să te asculte, fară să judece sau să-ţi răspundă.

4.Verifică dacă persoana te-a înţeles, ca să ai siguranţa că ai fost pe deplin auzit.

5. Intreab-o dacă are vreun sentiment (nu judecată sau atitudine de autoapărare) în privinţa a ceea ce tocmai i-ai comunicat.

6. Ascută ce îţi spune ea, fară să judeci sau să interpretezi şi anunţ-o că ai auzit tot.

7. Mulţumiţi-vă unul altuia pentru că v-aţi ascultat.

8. Nu încercaţi să rezolvaţi nimic acum.
Simţiţi-vă bine că v-aţi auzit unul pe altul.
Cădeţi de acord să vorbiţi din nou, dacă vreunul dintre voi mai are ceva de spus în privinţa a ceea ce s-a întâmplat.

Acest procedeu funcţionează întotdeauna, deoarece vă ajută pe amândoi să vă asumaţi responsabilitatea totală pentru
sentimentele pe care le aveţi în orice situaţie.

Nu vă dă voie să o faceţi pe cealaltă persoană responsabilă pentru ceea ce simţiţi, sau viceversa.

Atunci când „îţi asumi” şi comunici ceea ce simţi, cealaltă persoană nu se simte atacată, deoarece tu dezvălui nişte informaţii referitoare la tine însuţi şi nu o acuzi pe ea pentru experienţa pe care ai trăit-o.

Aceasta păstrează intacte graniţele şi nu invită la încălcări reciproce.

Procedeul reuşeşte şi deoarece nu se concentrează asupra „îndreptării” – fie a celeilalte persoane, fie a ta însuţi.

Singurul rezultat dorit esteo comunicare mai deschisă (într-un mod neameninţător) a ceea ce simte fiecare dintre cei doi.

Comunicarea cinstită, de la suflet la suflet, reface imediat legătura şi sentimentul de iubire.

Atunci când se întâmplă acest lucru, dispar toate problemele – care sunt doar simptome ale separării şi întreruperii legăturii.

A încerca să te concentrezi pe problemă nu face decât să o acuti-zeze.

Energia se îndreaptă înspre „a repara” separarea,
mai degrabă decât spre a-i înţelege cauza.

Toată nevoia de reparaţie provine de la presupunerea că ceva nu este în regulă.

Iar dacă ceva nu este în regulă, de obicei „cineva” trebuie să fie de vină.

Este mult mai bine să începeţi cu presupunerea că
nimeni nu este de vină şi că totul este în regulă. “