Educatia copiilor prin iubire

In lumea actuala cresterea copiilor este pentru multi parinti ca un joc de noroc fara sa stim dinainte daca drumul ales este unul bun sau  unul gresit.Unii parinti practica metoda educatiei prin reactie care urmareste in special ceea ce fac copii si are la baza un sistem de pedepse.Alti parinti aplica metoda proactiva care anticipeaza nevoile elementare a copiilor si incearca sa le indeplinesca.Cheia educatiei eficiente este insa , educatia prin iubire cand ceea ce conteaza cu adevarat este ca parintii sa satisfaca nevoile copilului  in asa fel incat acesta sa se simta iubit cu adevarat.Exprimarea consecventa a iubirii trebuie sa capete o forma precisa care sa se adapteze varstei  si nivelului de dezvoltare a personalitatii copilului.Exista patru pietre de temelie in aceasta directie:

.satisfacerea nevoilor emotionale si de iubire a copilului

.asigurarea unei discipline pline de iubire

.asigurarea unei protectii fizice si emotionale

.explicarea si invatarea controlului maniei.

Daca doar veti re-actiona cu anumite comportamente si ii veti indruma cand lucrurile s-au intamplat deja,va veti simti frustrati in privinta educatiei.Ei au nevoie sa fie condusi pas cu pas,sa li se explice din timp niste lucruri si nu doar sa reactionati atunci cand gresesc.Acesta atitudine care nu reuseste sa satisfaca mai intai nevoile emotionale ale copilului ci doar sa aiba o reactie la comportamentul sau este esenta zecilor de ani dinaintea noastra care avea la baza manipularea comportamentului prin modificarea gandirii copilului avand doar urmarirea unui raspuns  pozitiv la tehnici de dresare.Aceste modificari comportamentale ca principal sistem de educatie au efecte negative asupra copiilor care se pot manifesta  de-a lungul intregii lor vieti.Este vorba  de acumularea maniei.Copii au nevoie sa aiba relatii apropiate si durabile cu ceilalti, sa fie constienti de valoarea lor ca persoane,sa faca alegeri bine cantarite,sa fie spontani,sa fie empatici fata de semeni, sa fie utili celorlalti , sa simta ca viitorul este ceva bun si frumos.Parintii si educatorii au nevoie de o disponibilitate dobandita prin propria dezvoltare…,pentru a respecta punctul de vedere al copilului  si pentru a lua o decizie in comun cu copilul si de a ajuta fiecare fiinta sa se afirme ,sa se definesca ,sa doreasca sa existe pe deplin.

Iubirea neconditionata  este iubirea autentica, sincera, fara conditii. A iubi neconditionat un copil inseamna sa-l iubesti indiferent de capacitatile sale,aspectul sau trasaturile de caracter.Indiferent de ce asteptati de la el,indiferent cum se comporta, cum reactioneaza.Asta nu inseamna ca veti aproba toate comportamentele lui dar il veti iubi intodeauna.Tineti cont ca sunt fiinte umane,se poarta ca niste copii si in mare parte comportarea lor este nesuferita.Prin iubire ei vor renunta usor la aceste comportamente.Daca ii iubiti conditionat ei se vor simti in nesiguranta,vor avea o parere rea despre ei si nu vor reusi niciodata sa preia controlul asupra propriului comportament.Fara iubire se vor simti nesiguri si nelinistiti ,vor percepe lumea ostila si vor deveni anxiosi de-a lungul vietii.Nu vor putea dobandi capacitatea de a stabili legaturi  armonioase cu cei din jur.Iubirea ca rasplata si pedeapsa nu este iubire.In calitate de parinti si educatori nu trebuie sa pierdem din vedere calitatile si visurile ascunse ale copiilor.Fiecare copil este o stea.Trebuie sa cautam punctele lor bune nu ceea ce creeaza adultilor probleme.Nu ne putem permite sa ne ocupam doar de probleme.Exista multe obiceiuri care dauneaza relatiei  parinte-copil:Pedeapsa:<daca nu faci…>;<fa asta.. ca de nu..>…Pedeapsa este inflamabila pentru relatie.Prescriptia:<trebuie sa …> ;<vei face cutare lucru…in  felul asta…in timpul asta…>.Proclamatia:<asa e bine sa faci..>,<tu trebuie sa…>.Pontajul:<cand eram de varsta ta…>;<Imi amintesc ca ieri ai facut…>.Presupunerea:< nu te straduiesti>,<nu-ti pasa>, <esti lenes..>.Prescriptia: <Esti ratat..>,,N-o sa reusesti niciodata.>..,Esti fara sens…>.Pisalogeala:<si ce ai facut?>, < si dupa asta..>, < si cine mi era acolo…?>

Este foarte greu dar nu imposibil sa privim in sufletul copiilor si sa ne gandim ca a ne juca cu vorbele, vom adanci si mai mult indoiala copiilor despre ei insisi.Ii impingem  sa fie cum le vorbim  si sa actioneze cum le sugeram.Construiti poduri catre si inspre copii.Tehicile cele mai preferate si eficiente sunt:

Evaluarea si empatizarea.Aratati ca pur si simplu intelegeti sentimentele lor.Nu le analizati, nu le comentati, nu le judecati.Exprimati ca parinti, propriile sentimente fata de intamplarea copilului:<cand aud despre astfel de intamplari ma ingrijorez pentru ca ma gandesc ca ar putea sa ti se intample ceva neplacut>.Deci utilizam..cand aud…simt…pentru ca…Apoi ,cereti mai multe  informatii de la copil in loc sa faceti presupuneri.

Alegerea de a face o pauza si sa discutati mai tarziu cand  fiecare este prezent si dispus sa o faca.Intrebati:<Cum pot eu sa te ajut?Ce se va intampla? Am cu ce sa te ajut?>

Actiunea de a formula critici sa nu fie facuta pentru propria placere ci ca  sa oferiti sugestii specifice pentru schimbari…iar tonul pe care vorbiti sa fie unul incurajator..nu  cu rugaminti sau impuneri.In continuare va sugerez cateva idei de a  trai viata , valori pe care si copii vostri le pot urma:

Dati oamenilor mai mult decat asteapta ei sa primeasca si… faceti asta cu bucurie.

Vorbiti serios atunci cand spuneti< te iubesc>.

Atunci cand spuneti <imi pare rau> priviti-l in ochi pe celalalt.

Nu radeti niciodata de visurile nimanui.

Atunci cand aveti neintelegeri comunicati deschis ,sincer, cinstit, fara jigniri.Nu judecati oamenii.

Marile iubiri si marile realizari presupun mari riscuri

Cand pierdeti ,invatati ceva din asta.

Nu uitati de respect pentru sine, respect pentru ceilalti si responsabilitate pentru propriile actiuni.

Petreceti cateva momente pe zi singuri.

Fiti dispusi sa faceti schimbari dar nu renuntati la valorile voastre.

Cititi mai multe carti si va uitati mai putin la tv.

Traiti o viata frumoasa ,virtuoasa pentru ca atunci cand veti imbatrani sa va bucurati inca o data.

Faceti tot ce puteti pentru a fi pace si armonie in casa voastra

Cand aveti o neintelegere cu cineva discutati doar de acel lucru nu dezgropati trecutul

Impartasiti din cunoasterea voastra altora.Este cel mai nobil gest cand ce-ai primit dai mai departe.

Cand nu obtii ceea ce doresti uneori e un noroc.

Iubirea si gatitul trebuie sa fie forma extrema de entuziasm.

Din banii castigati oferiti si altora ceva.E cea mai mare satisfactie care o pot da banii.

Iar cand ceva nu va iese cum doriti mancati o bomboana de ciocolata!



Relatia parinte-copil

 

Este prima relatie pe care copilul o stabileste dupa venirea sa pe lume.Rolul parintilor este sa-l ajute sa se adapteze la mediu si sa-l insoteasca in drumul sau de a se descoperi cine este.Este relatia care constituie piatra de temelie in construirea viitorului adult.

Este bine sa stim ca fiecare copil este unic, cu nevoi personale, trairi si comportamentele care rezida din acestea.Unele nevoi de baza cum sunt: hrana, adapost, igiena, sanatate au in completare nevoi spirituale: de joc, de a avea prieteni.Nevoile emotionale sunt cele mai importante pentru echilibrul sau, fiind necesare ca el sa poata accede la celelalte nevoi.Prima nevoie emotionala este DRAGOSTEA fata de el, iubirea neconditionata pentru ca el exista si nu pentru ca face fapte bune.Iubirea este oferita si atunci cand greseste, tocmai pentru a -i oferi sprijunul emotional , apoi se da educatia cum ar fi bine sa faca data viitoare pentru a nu repeta greseala.A asculta copilul la ceea ce doreste sa ne spuna cand este fericit sau nelinistit este tot o forma de iubire.Atentia fata de preocuparile lui, nelinistile, framantarile lui ,au un rol la fel de important astfel ca relatia parinte copil sa se construiasca pe sentimentul de incredere .Regulile oferite de parinti pentru disciplinare nu sunt recomandate sa fie rigide, si nici sa-i ia toata libertatea de a gandi, simti si actiona.Corectiile se fac verbal, non-agresiv, apreciind ce este bun din actiunea sa.Respectul pentru persoana sa, ii da o valoare personala care consolideaza o stima buna de sine si incredere in propria persoana.

Insa toate se fac cu exemplul personal al parintelui, care este cea mai credibila si solida educatie.

Bookmark and Share