CAND TACEREA CUVINTELOR TREZESTE DUREREA CORPULUI

Avem limbaje multiple pentru a spune dar mai ales pentru a nu spune.Durerile corpului constituie un limbaj codat prin care comunicam celor din jur adevaratele noastre sentimente.Corpul are o memorie inalterabila si poarta mesaje de confirmare sau de informare primite din copilarie, cum ar fi mesaje de fidelitate sau o misiune compensatorie pe care copilul a incercat sa vindece ranile ascunse ale unui parinte sau altul si si-a asumat sarcina de ale ingriji.Sanatatea umana nu tine numai de medicina.In principal este o reinvatare a comunicarii cu sine insusi si cu celalalt.O reasezare a relatiilor importante, in fiecare etapa esentiala a vietii fiecaruia: nastere, copilarie, adolescenta, tinerete, maturitate, batranete.Aceasta sanatate este castigata doar atunci, cand capacitatea fiecaruia de a deveni un agent al schimbarii de-a lungul vietii devine un scop.BOLILE SUNT LIMBAJE SIMBOLICE PRIN CARE SE INCEARCA SA SE EXPRIME CU INCAPATANARE SI DISPERARE CEEA CE NU EXPRIMAM PRIN CUVINTE, ACEL CEVA LA CARE NU AVEM ACCES SI TOTUSI STRIGA IN NOI.Daca comunicarea cu celalalt este vitala , comunicarea cu sine ramane punctul esential pentru sanatate.Cuvintele tacerii,naste violenta in noi.Cand nu exprimama prin cuvinte,strigam prin durere.In jurul acestei imposibilitati de comunicare prin care am putea fi intelesi, se aduna o imensa suferinta, o inchistare asimilata devalorizarii de sine, care duce la singuratate: neintalnirea celuillalt si neintalnirea cu sine.Cea mai cumplita singuratate nu este sa fii singur,ci sa fii un tovaras rau pentru tine insuti.In ciuda progreselor uimitoare ale medicinei, constatam din ce in ce mai multi oameni suferinzi fizic si psihic.Supraconsumul de medicamente este tot un act de autodistrugere...Dar nu suntem bolnavi sau sanatosi din intamplare.Limbajul este o parte importanta a sanatatii noastre,insa un limbaj insotit de traire, emotii.Cand cuvintele nu-si gasesc calea intelegerii, se naste limbajul durerilor organice, bolile corpului, lipsa dorintei de a trai:un suflet adormit intr-un corp bolnav.

Durerile corpului devin boli cronice daca limbajul sufletului este sec.Prin aceste dureri parca am dori sa spunem, despre conflictele noastre cu noi si cu altii,despre situatii neincheiate ca rani ramase deschise, despartiri, pierderi, mesaje de supunere pe care le acceptam fara sa ne dorim,culpabilizare, etc.

Din toate actele neincheiate, din toate gesturile neduse pana la sfarsit,din toate intalnirile cu sine si cu celalalt abandonate,se naste intr-o zi < CRIZA>

 

2008 © ro-psiholog.ro