Povestea unui bebelus,... care creste , creste mereu...

   "Ma doare corpul din cand in cand.Ma doare spatele cand sunt infasat prea strans. Stomacul mi se strange cand mi se face foame sau ma doare cand am mancat prea mult.Cand lumina imi bate in ochi ma deranjeaza pentru ca nu pot intoarce capul.Ma doare corpul daca apa de baie este prea rece sau prea calda.Ma ating multe maini.Ma doare daca mainile ma  strang prea tare.Uneori mainile parca ar fi ace.Alteori sunt atat de moi, incat ma tem ca o sa cad.Mainile astea fac tot felul de lucruri; ma imping, ma trag , ma sprijuna. Imi fac foarte bine atunci cand par sa stie ce simt eu. Atunci imi par puternice , blande, iubitoare.Ma doare  cand cineva ma apuca de un singur brat sau cand ma strange de glezne ca sa-mi schimbe scutecul.Alteori ma sufoc cand cineva ma strange strans in brate.Un lucru ingrozitor se intampla cand cineva  vine la patutul meu si isi pune fata mare aproape de fata mea.E ca si cum un urias ar incerca sa ma calce in picioare.Incep sa plang.Este singurul mod prin care transmit mesajul meu ca ma doare ceva. Doar ca cei din jur nu inteleg intotdeauna ce vreau sa spun.Este greu cand nu vorbim aceeasi limba.Uneori simt ca parintii mei si-ar dori doar sa ma faca sa tac si sa-si vada de treburile lor.Ma leagana o vreme ca pe o sacosa de cumparaturi, apoi ma pun inapoi in pat.Iar eu ma simt mai rau decat inainte.Banuiesc ca au alte lucruri de facut. Ma simt rau ca ii deranjez.Dar eu nu vreau asta.Doar ca nu am alte metode ca sa le spun ce nu e in regula.Durerile par sa dispara cand oamenii ma ating ca si cum le-ar place de mine.Scot tipete diferite sa le multumesc.Cand tata si mama se uita bland si ma privesc direct in ochi sunt fericit.Eu nu cred ca mama stie ca mainile ei imi provoaca durere uneori.. si mai are si vocea stridenta.Imi provoaca teama si ma trag inapoi,  crede ca nu-mi place de ea si incepe sa fie furioasa, dar eu de fapt nu ma simt in siguranta.Daca ar sti, cred ca ar incerca sa se schimbe.Cat despre lucrurile care le spune despre mine cu ceilalti cred ca s-ar opri daca ar sti ca eu am urechi bune''

  PE MASURA CE CRESTE ACEST COPIL VA CONTINUA POVESTEA:

"Am fost foarte surprins sa vad cat de tare sau schimbat lucrurile atunci cand am invatat sa stau in fund.Cand am inceput sa merg de-a busilea, am vazut tot felul de lucruri sub mine, mi-am descoperit picioarele.Cand am inceput sa ma ridic am aflat tot felul de lucruri despre genunchi.Cand stateam in picioare intre parintii mei ii vedeam indepartati iar eu ma simteam foarte mic.Cand am crescut mai mare am mers cu mama la magazine. Ea se grabea.Ma tinea de un brat si mergea repede incat picioarele mele abia atingeau pamantul.Am inceput sa plang.Mama s-a  suparat pe mine.Nu cred ca si-a dat vreodata seama de ce plangeam.Uneori cand era si tata cu noi, el ma lua in brate.Erau momente foarte placute pentru mine dar clipele nefericite le tin minte mai bine."

 

  Este bine de stiut ca atunci cand adultii fac cunostinta cu un copil coboara la nivelul lor sau il aseaza la nivelul privirii lor .PARINTII CUNOSCAND PRIMA DATA PROPRIUL COPIL IL VAD MIC SI NEAJUTORAT, CHIAR SI PESTE ANI CAND REALITATEA NU MAI ESTE ACTUALA.COPILUL AJUNS LA MATURITATE ESTE TRATAt CA UN NEAJUTORAT LASAND IMAGINEA PARINTILOR ATOTPUTERNICI, CHIAR SI ATUNCI CAND EL INSUSI A DEVENIT PUTERNIC.

PARINTII AU SARCINA DE A-I AJUTA PE COPII SA DEVINA PUTERNICI CU LIMITELE  IMPUSE.FARA ACEST PROCES DE INVATARE COPILUL DEVINE UN ADULT CARE PARAZITEAZA ALTE PERSOANE, LE DOMINA.

Simturile copiilor functioneaza inca de la nastere si sunt la fel ca ale adultilor.Creierul copiilor interpreteaza tot ce simt dar nu pot sa-si exprime aceasta interpretare. Este de dorit sa tratam copii ca pe niste persoane daca intelegem acest lucru.

Creierul UMAN este un computer extraordinar,care lucreaza continuu pentru a face conexiuni si a interpreta informatia care o primeste.Daca nu gaseste un sens informatiei primite atunci sigur va gasi un nonsens.Creierul nu stie, ce nu stie, el foloseste doar ce a inmagazinat. 

In primul an de viata , un copil trebuie sa invete lucruri mult mai numeroase si importante decat in tot restul vietii.Impactul acestui proces este mult mai profund decat isi imagineaza parintii.Acestea sunt probleme de functionare dar nu sunt suficiente.

IUBIREA, UMORUL, MANIFESTAREA INTELEGERII SUNT CHEIA FUNCTIONARII FAMILIEI.

In spatele asa-zisei functionari., stau ascunse de multe ori trei probleme care complica lucrurile:

-Ignoranta.Pur si simplu nu stiti ceva.Mai mult nu stiti ca nu stiti si prin urmare nici nu simtiti nevoia de a afla.Fiti deci atenti la ce vrea sa va comunice copilul.

-Comunicarea ineficienta.Poate transmiteti unele mesaje fara sa va dati seama sau credeti ca transmiteti ceva si de fapt nu transmiteti nimic din moment ce reactiile copilului, sunt neasteptate.

-Valorile parintilor se transmit catre copii prin modelul personal.Daca nu sunteti siguri pe valorile voastre nu-l veti invata pe copil nimic clar.Expresii cum;,Fa ce-ti spun, De ce ma intrebi pe mine foloseste-ti mintea, .. etc, lasa sentimente de incertitudine si minciuna. 

 

2008 © ro-psiholog.ro